Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for decembrie 2018

***

 

Amintiri cu poale zdrențuite și

lacrimi lunguiețe ca niște țurțuri,

pleoapele ude,  niște streșini

prin care se scurge plânsul ca o ploaie.

Noaptea se-apleacă peste lume,

cu brațele de-ntuneric închide ușile.

Rămân singură cu inima mea.

Cu lacăt greu îi leg buzele,

nici o vorbă să nu-mi mai spună!

 

 

Read Full Post »

dacă…

 

Dacă m-ai striga, cerul și-ar deschide ferestrele

și mii de păsări, cu aripi albe, cu ciocul de aur,

ar scrie acolo sus, ce simt eu pentru tine.

Pământul ar dezlega izvoarele,

și apelle lor firave ar spăla toate păcatele lumii.

Dacă m-ai striga, copacii și-ar smulge scoarța

și-ar umbla cu pletele verzi în vânt

și inimile ca niște felinare aprinse.

Pentru tine, să găsești drumul spre mine.

Dacă m-ai striga,

soarele și-ar înfige sulițele în toate zidurile părăginite,

umbrele n-ar mai fi întunecoase, nu s-ar mai târî,

s-ar plimba printre noi și,

seara, i-ar conduce acasă pe cei singuri.

Read Full Post »

după ziduri

 

într-o seară, te-am zărit plimbându-te pe drumul meu,

pe lângă zidurile îmbătrânite,

și-atunci am înțeles, nu zăpada trosnea sub pașii mei,

urmele tale suspinau la atingerea mea,

și ca să nu te pierd, am început să calc în marginea

pașilor tăi, ca și cum ne-am fi plimbat

ținându-ne de mână.

Read Full Post »

***

 

în podul sufletului am stivuit toate gândurile tale,

în nopțile lungi și albe, când gerul mușcă lacom obrajii lunii,

scot câte un gând, îl încălzesc între palme, mi-l așez pe frunte,

ca pe un trofeu, închid ochii, și gândul tău

deschide uși ferecate, luminează odăile inimii,

și-mi înroșește buzele, ca pe niște cireșe coapte.

Read Full Post »

să ningă

 

ape se zbat sub pojghița de gheață,

pământul își închide gura cu o mie de lacăte,

bulbii dorm înveliți în câteva cămăși,

furnicile stau îmbrățișate și cântă,

greierele are degetele degerate și corzile chitării rupte.

privesc cerul și strig: să ningă!

în trupurile copacilor inimile rup cercuri,

scoarța se crapă,

și eu continui să strig: să ningă!

*

Tu, iarna mea, îmbracă lumea în alb!

Read Full Post »

depărtându-te

 

Te port în gând depărtându-te,

aşa cum poartă în privire marinarul îmbătrânit

corabia săltând în coama înspumată a mării.

Din când în când, câte-o emoţie

îmi face inima să tresară,

de parcă te-ai întoarce spre mine zâmbind.

Şi-atunci îmi amintesc că anii au trecut,

de-atâta dor, părul mi s-a încăierat pe la tâmple,

şi-a albit,

buzele s-au tot strâns, fărâmiţind ultimul tău sărut,

iar ochii, de-atâta plâns, şi-au stins focul.

E noapte!

Read Full Post »

mi-e iarnă

 

Un sunet de roţi frânte,

vântul şuierând printre blocuri,

câţiva porumbei zbătându-şi aripile

în jurul unui miez de pâine.

Cerul îşi închide uşa,

vreo doi fulgi rămân pe-afară,

alunecă pe asfalt şi mor într-o baltă cenuşie.

Un înger deschide-o fereastră,

caută cu privirea fulgii,

îi vede murind, plânge,

şi lacrimile i se transformă în iarnă.

Read Full Post »

Older Posts »