Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iulie 2019

***

 

ca să pot continua, aş avea nevoie de câteva ore cu tine.

m-aş hrăni cu ele încă o vreme, poate până la prima ninsoare, sau, dacă n-aş fi lacomă, poate mi-ar ajunge până la treierat.

mi-e sete.

simt cum mă usuc.

venele se tot subţiază şi capătă culoarea cerului înainte de furtună.

se tot ridică pe sub piele, de parcă ar vrea să o străpungă, şi, ca nişte plante agăţătoare, să se conecteze la un fir de lumină.

în mine se înserează.

inima-felinar pâlpâie tot mai stins.

i-o fi somn.

oare ai putea să-i smulgi cerului o stea şi s-o agăţi în pieptul meu?

uneori, noaptea, când mi-e sete şi bâjbâi prin casă cu braţele întinse încercând să străpung bezna, mă lovesc de scaune goale, ating cu umărul pendula bătrână care doarme de ceva vreme, şi care, brusc, deschide ochii, strigă de vreo două ori trist şi răguşit, ca apoi să tacă.

 

Read Full Post »

***

 

 

dacă tablourile ar avea suflet,

dacă chipurile care mă privesc

din spatele ramelor

ar putea să-şi deschidă buzele,

nopţile s-ar scurge precum

apele râurilor de munte,

cu repeziciune.

stelele s-ar coborî la fereastră,

să asculte ce buzele, acum zăvorâte,

ar spune.

dacă pereţii nu şi-ar ascunde sufletele

în miezul cărămizilor,

dacă trupurile lor nu ar fi acoperite

de atâtea haine roase de timp,

i-aş strânge în braţe

de câte ori mi-e iarnă.

cât aş vrea ca uşa mea să se deschidă

spre tine, în tine,

mi-aş lega toate venele de venele tale,

şi-am deveni un singur drum,

Read Full Post »

 închid ochii ăştia obosiţi de atâta viaţă,

ah, de-ar avea în loc de lacrimi

cuvinte atârnate de gene,

câte-ar mai spune.

alunec în mine,

ascultând acelaşi câtec de dragoste

pe care nu l-am dansat niciodată.

o mare îndepărtată mă strigă

cu vocea-i albastră,

un val se ridică şi-mi spală umerii.

dacă trupul meu ar avea o fereastră,

i-aş sparge geamurile,

şi cântecul de dragoste,

pe care nu l-am dansat niciodată,

ar colinda lumea.

Read Full Post »

încotro?

 

M-a trezit din somn o fericire ca la începuturile vieţii,

când buzele cărnoase nu cunoscuseră încă taina sărutului,

când umerii erau rotunzi şi pielea transparentă,

ca o apă ascunsă de setea lumii.

O pasăre şi-a trecut zborul pe deasupra mea,

răscolindu-mi amintirile.

O ploaie îndepărtată tulbură seninul cerului,

sperie candoarea florilor şi liniştea frunzelor.

Încotro? Se întrebă trupul meu, uitând şirul anilor,

trezit dis de dimineaţă de-o fericire ca la începuturi.

Read Full Post »