Dacă nu mă vezi,
strigă-mă,
o să-ți apară întâi
umbra mea schiloadă
tremurând de frica întunericului,
apoi o să-mi auzi vocea
descântându-ți tăcerea,
o să-mi simți sufletul,
uneori doinește
ca o frunză toamna
când se desprinde de ram.
Dacă nu mă știi,
inventează-mă,
fă-mi ochi de jar
să-ți încălzesc singurătatea,
fă-mi brațe puternice
să te pot prinde
când te dezechilibrezi.
Minunat!